Atitudine

Zilele trecute am avut bucuria să am în preajma mea un om.

Rece,zid de gheață,o vorba bună nu a spus o lungă perioada de timp. Mă lovea tristețea lui , însă ceva mă făcea să mă opresc să îi ridic și eu ziduri.

Lovea verbal și asemănarea cu un joc de tenis era prezentă. Dorea să mă cunoască să mă simtă,dorea să se simtă în viață.

Și l-am privit detașat , zâmbind des,aruncând câte o glumă la limita ironiei. Și nu m-am arătat fericită ptr. că simțeam că liniștea mea poate lovi, și-am coborât ușor, ușor prin mintea lui. L-am acceptat în inima mea așa întristat și rece atotștiutor. Și a fost bine , am învățat mult. Am mulțumit ptr. experiență.

„Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima, singură?!”

✍Grigore Vieru