Am presupus că preoții nu vor mai veni la sfințirea din ajunul Crăciunului. Și am aprins noi tămâie și smirnă. Am crezut că cei din casă nu mă vor urma și voi fi singură cu fumul prin casă. Dar nu a fost așa. În urmă mea s-au așezat 5 copii pe care nu i-am chemat, simțind ei imboldul să mă urmeze. Și eu ziceam”Curată, dezleagă, eliberează și încarcă cu lumina benefică”. Și urmă mea cârdul de copii”Curăța, dezleagă, eliberează și încarcă cu lumina benefică” repetau la unison. Cu nasul în pământ,simțind că are loc ceva important. Conexiunea cu el , creatorul nostru, Dumnezeu!
Doar un pic i-am stârnit și m-au urmat. Ce drum scurt spre inima unor copii! Ei ȘTIU,doar trebuie să le readucem aminte. Și revin în fluxul dătător de viață, benefic nouă tuturor.
”Oricui i se poate întâmpla orice, oricând, oricum! Cariera, banii, puterea, luxul, inteligența, devin dintr-o dată amantele perfecte cu care ne înșelăm sufletul. Și am făcut la naștere cununie cu el-cu sufletul…Răsărit. Apus. Uneori omul tace cel mai frumos și cel mai adânc din întreaga lume. Și Dumnezeu tace în el, în tăcerea lui, tandru, fără timp, fără materie. Eu trișez adeseori în povestea aceasta de dragoste și totuși Dumnezeu mă iubește. Aroma inimii mele EL nu o poate uita. Chiar și în visele mele triste, interzise, opace. Când diamantele feciorelnice îmi mângâie obrajii povestesc cerului despre cum o floare se usucă și crește alta în locul ei.Nu uit că din om țâșnește adeseori Foame și Sete de Dumnezeu, dintr-un dor firesc, ontologic de Doamne, de împlinire, de sfinţenie, de îndumnezeire. Dor de liniște și de curat. Dor de frumos. Dor de bine. Dor…”Hrisostom Filipescu – „Puţine cuvinte, multă iubire”
Variatiile iubirii 