1. Nu alimentez situaţiile conflictuale. Nu mă implic în situaţii în care cineva este furios, enervat sau violent, făcând conflictul să escaladeze. Minimalizez atât cât pot starea conflictuală: nu jignesc, nu înjur şi nu ameninț, oricât îmi doresc să fac asta.
2. Nu bag toţi oamenii în aceeaşi categorie doar pentru că cineva mi-a greşit sau m-a dezamăgit: „toţi oamenii sunt nenorociţi” , „nimeni nu merită iubirea mea”. Cel mai mare rău pe care pot să mi-l fac este să devin precum cel care mi-a făcut rău. Viața nu poate fi trăită în lipsa iubirii şi a compasiunii.
3. Când simt nevoia să mă răzbun sau să fiu rău, să mă întreb: ” aş mai vorbi aşa cu acest om dacă ar fi mama mea? Dacă ar fi copilul meu? Ce aş simţi dacă cineva ar vorbi aşa cu un om drag mie?”
4. Compasiune înseamnă să îmi pese de celălalt fără să îl judec. Pot să îi fac un bine acestui om? OK.Nu pot să îi fac un bine? Atunci nu îi voi face niciun rău. Dar nu îi dau celuilalt o sentinţă despre viața lui sau comportamentul lui doar ca să îmi arăt superioritatea.
5. Accept momentele când sunt slab, nepuntincios sau neştiutor. Nu mă critic în acele momente, ci văd ce pot învăța din ele? Ce ştiu acum să fac mai bine data viitoare?
6. Dacă sunt prea ocupat să aduc acuze şi critici celorlalţi, nu mai am timp să îi cunosc. Să văd cine sunt aceşti oameni cu adevărat. Din critică şi ură ajung să funcționez doar ca un mecanism de război, ocupat să identifice următoarea ţintă.
7. Compasiune înseamnă să ştiu când să mă opresc. Când cineva îmi face rău, când eu singur îmi fac rău, mă opresc. Îmi fac noi obiceiuri şi mecanisme de cooperare cu durerea neexprimată astfel încât să identific pericolele la timp.
8. Îmi limitez accesul la persoane, situaţii şi stări care mă rănesc, mă fac să mă îndoiesc de mine şi îmi provoacă frică. Nu mă mai expun stimulilor negativi ca să nu mai ajung să manifest în viaţa mea tot ce nu vreau.
9. Mă bucur de mine şi de progresul meu şi sunt recunoscător pentru tot ce am devenit. Progresul înseamnă un moment în care în mod normal aş ceda, şi nu cedez. Un moment când altă dată aş fi fost devastat, dar acum sunt în echilibru. Progres înseamnă orice îmbunătăţire minoră, care pas cu pas îmi transformă viaţa major.
10. Compasiune înseamnă recunoaşterea dimensiunii mele umane în alţi oameni, cercetarea sufletului meu în sufletul altor oameni. Ana Maria Ducuta
Variatiile iubirii 
Adevărat 😘🥀🌹♥️👍👋
ApreciazăApreciază