Discurs rațional și disciplinare a minții sau simțire și iubire în diverse forme?
Ajunge sa te intrebi ;Pe tine ce te domina , creierul sau inima?
Fiecare mod de a privi lucrurile are dezavantajele si avantajele sale.
Cu creierul dacă ajung să rationalizez prea mult ajung să paralizez gândirea prin supragandire. Se produce o analiză exagerată cu multe argumente pro și contra. Când este doar creierul la muncă ajung să mă protejez în exces să nu cumva să fac ceva nou,să mă conserv, să rămân odihnită,dacă vin spre mine situații de viață și moarte? Și nu se observă că din îndepărtate vremuri mai bine te conservi decât să faci lucruri noi? Dacă nu mai ai de unde să îți procuri hrană?Nu mai bine stai liniștit? Cel mai limpede se observă asta la persoanele care stau în relații nocive deși nu mai au ce căuta acolo. Sunt fără reacții, si gândesc să se conserve,doar cum alfel să supraviețuiască?
Cu inima când am luat decizii, de câte ori nu am spus ‘”Așa am simțit”?Când simtim cu inima ne abandonăm unei puteri care are ea grijă, ceva invizibil care ne ghidează , o busola , numiți-o instinct. Aici nu gândim ,nu raționalizăm, doar ne abandonăm.
Tu cum ești, mai mult creier sau mai mult inima? Când te gândești să mergi la medic , vrei să te mai gândești adică să te conservi? Sau mergi la medic pentru experiența bună sau rea, indiferent cum o vei primi, vestea te va îmbogăți să știi încotro să o iei? Inima ti-ar spune ia-o ca pe experiență oricum va fi bine. Creierul va spune ,pot afla vești rele , mai bine stau și nu merg la medic.
Să coborâm cu mintea în inima și nu invers. Să învățăm să coborâm mintea în inima ca pe un exercițiu de liniștire a minții. Ajută mult rugăciunea inimii pentru limpezirea unei situații și pentru momentele în care nu știi încotro să o iei. Pentru momentele de supragândire sau paralizie a gândirii.
Când mă aflu în față unei decizii, îmi spun așa;De ce nu vreau să fac acest lucru? Îmi este frică? Asta așa măcar să știu dacă mă cunosc și mă recunosc în trăirile mele. Opusul iubirii din inima este frica , nu ura!Și asfel când îmi răspund acestei întrebări știu cine ține frâiele deciziei mele, creierul sau inima. Nicicum până la urmă nu este rău, deciziile ne șlefuiesc , ne oferă experiențe, ne rafinează. Va place o viață gândită maxim și planificată, go for it! Vedeți ce aveți de învățat de aici, probabil că va urla inima din voi , însă și asta-i o experiență , nu?
La alegeri parca nu m-aș duce prin inima totuși, că prea am votat cu inima și nu a fost bine. Că tot emoționali am fost abordați și la sentiment. Aș conecta și creierul, grea decizie. Sau parcă m-aș conserva și aș sta acasă și nu aș mai vota pe nimeni. Vorba cuiva”și așa-i rău , nici așa nu este bine”!Voi vedea…
Dar când suntem în fața unei decizii privind un partener? Aici parcă aș cobora mintea în inima. Gândesc eu acum cu creierul, adică îmi aduc aminte de istorii din trecut, îmi aduc argumente pro și contra,imaginez scenarii? Îmi spune să nu intru în prostii să mă autoconserv, dorește să mă țină într-o stare de supraviețuitor? Sau simt prin inima să mă bazez pe instinct , mă las ghidată de busola interioară,care simte ce trebuie făcut?Care mă atrage în torul inimii cu un câmp magnetic de 5000 de ori mai puternic decât creierul și un câmp electric de 100 de ori mai puternic. Îmi doresc deseori să regăsesc drumul spre inima când trebuie să iau decizii, știu că este cea mai facilă cale. Știu că dacă fac lucrurile din interiorul inimii mele, în exterior toate se vor schimba! Știu că inima este conectată cu sursa, știu că iubirea este centrul inimii și pe toți iubirea ne readuce in inima din spațiul creierului. De aceea urlă inima la noi când uităm de ea, deaia iubim să simțim, să admirăm,să fim,nu vrem să fim goi pe dinăuntru…
Parcă-s reciti Gregg Braden să mă pot reconecta cu ușurință în spațiul iubitor al inimii mele.Îl găsiți aici.
Variatiile iubirii 