Furia

Mă tot întreb dacă nervozitatea pe care-o tot văd prin jur este un tipar de comportament sau omul nu este capabil să își gestioneze emoția. Eu una o văd ca pe un atac extern asupra altei persoane, și pare deasemenea a fi mecanism de apărare interioara.

Lucrez cu copii și mi-am dorit să înțeleg de ce sunt nervoși, de ce își doresc că noi să le observăm reacțiile disproporționate. Că am făcut greșeala de a cădea deseori în capcană considerând că este un atac personal,reacționând impulsiv la rândul meu. În momentul acela nu am avut concentrarea să mă întorc către mine și m-am lăsat dominată de emoția mea. Lucrurile stăteau de fapt simplu,respectiva ființă își masca o durere și o neputință,îi era necesar să îmi simtă iubirea necondiționată și să îi recunosc strigătul de ajutor. Însă eu cunoscându-mă că nu permit stărilor de furie să mă domine, am intrat în judecare ,complet opus față de ceea ce dorea să îmi transmită ființa furioasă din fața mea. Trebuia să îi ascult(să îi aud) starea cu înțelegere . Emoțiile transmise să nu le las să mă pătrundă, în felul acesta i s-ar fi disipat energia negativă. Dar eu , nu și nu, că are ceva cu mine…

Am realizat târziu după vreo 5 ani în care am lucrat cu copii că furia este o emoție exclusivă și interioară a persoanei care-o transmite. Nu este legată de mine. Furia altora îmi poate răni corpul emoțional dacă o las să îmi provoace reacția chimică de dezgust. Emoția furiei ne poate imbolnăvi, pentru că ne privează de pacea interioară, și de iubirea necondiționată față de tot ce ne înconjoară. Este foarte important să ne ocupăm de intensitatea emoțiilor noastre. Menținerea unei emoții ca furia înseamnă autoapărare distructivă, fiindcă ea nu mai permite să simțim în profunzime emoții benefice, profunde și vulnerabile(ca pasiunea și iubirea într-o viitoare relație de cuplu).

Tot ceea ce experimentăm în cadrul relațiilor noastre este minunat,fac parte din dansul vieții. Ne atragem persoane furioase pentru a privi în interiorul nostru și a ne analiza propriile frici, de alfel confruntarea lor sunt daruri și oportunități speciale .Așa tragem concluzii asupra evoluției ființei noastre. Eu am învățat să îi accept pe ceilalți pentru ceea ce sunt ei în fiecare moment al vieții lor, nu îmi mai pierd iubirea de sine. Altfel cum să ii învăț pe ceilalți să își recunoască conștiința iubirii necondiționate față de ei înșiși? Asta-i harta drumului către o iubire relevată , o pasiune de care să nu ne fie teamă că ne-o dorim în toate relațiile noastre.

Am vazut că mintea mea păstrează evenimentele și emoțiile puternice pe care le-am trăit până acum. Plus alte trăiri de prin vieți anterioare(asta-i altă discuție).La ele mă raportez când simt diverse. Și sunt cele mai frumoase din trăirile mele. Indiferent că au fost negative sau pozitive. Din fiecare în parte am învațăt câte ceva. Unul din copii pe care i-am îndrumat m-a întrebat ce trebuie să înțeleagă el dacă cineva este rău cu el. Și cumva informația mi-a sosit imediat în corpul meu emoțional;

Învață ca tu să nu fii la fel de rău că el,observă cum te-a făcut să te simți,nu face la fel!

Încetul cu încetul o ființă chiar dacă va fi furioasă în fața ta , se va racorda imediat la energia ta iubitoare și benefică,îi vei servi că un vas în care el se va revărsa fără teamă dar cu iubire. Nu ți se va ascunde îți va releva emoția curată (bună sau rea)și se va armoniza stării celui din fața lui.El se va simți liber nu va fi constrâns, va fi conștient că va putea alege cum să reacționeze,își va fi și martor și observator. Va fi atras de energia ta benefică care nu îl judecă, va fi doritor de energia iubirii pe care o vede la tine.

Daca rezonati cu cititul va puteti lua informatii si de aici!