Inseparabili

În drum spre pădurea unde merg adeseori,însoțită de Cristi si câinele meu ,cu căștile în urechi, într-o stare de visare și în libertate maximă mă simt bine. Alerg pe potecile lacului Pantelimon, zona sălbatică unde cu greu înaintezi. Bicicleta funcționa, corpul meu era fizic într-o stare de plinătate și zbor. Mă simt bine, rezonez cu tot ceea ce văd, iubesc starea de liniște și pace din sălbăticia zonelor neumblate de picior de om.

Știu că sunt zone unde se adăpostesc câini mulți ,ușor sălbăticiți care se hrănesc cu te mir ce. Gândesc doar să nu îi facă rău lui Joy, teckelul meu agățat de gâtul soțului. Cățelul meu este aprig când stă în brațele noastre, și latră să se știe cine-i șeful. Nu trecem bine de zona cu câini că din spate se apropie un cățel negru mare .Îmi aduc aminte de visul avut în seară precedentă în care mă urcam în copac să scap de vreo 2 câini. Nu scap de senzația de deja-vu,câinele alerga fioros spre mine eu rămasă în spate în starea de visare la vreun km distanță de Cristi.

Încep să aud în mintea mea”Nu există ființă să nu dorească iubirea ta” Îmi răspund”Sunt cuprinsă de frică”Și mi se răspunde ”Încredințează-mi mie judecățile tale”OK!?!

Înțeleg brusc că frica îmi distorsionează realitatea, mă întorc către câine, și încep să vorbesc cu el. Sărăcuțul ,nu știa ce însemna să aibă atingere umană, tot agresiv dorea să fie. Îi spun că data viitoare îi aduc să mănânce. Nu rezoneaza la negocierea mea. Continuă să latre rău, este din ce în ce mai agresiv. Încep să mă gândesc că a fost o greșeală să mă opresc,acum îmi venea să o zbughesc. Deja se apropiau frați de-ai lui vreo 4, eram înconjurată. Cristi din depărtare mă urmărea, oprise și mă privea.

Brusc sistemul meu de autoapărare trece pe modulul rapid. Gândesc cum cățelul meu mă privește cu blândețe, este voios ,dar mă ceartă când îl las singur acasă. Regăsesc în sufletul meu duioșia și compătimirea față de starea maidanezilor, continui să vorbesc cu ei pe ton scăzut , încet.Și ei încetează ca prin farmec să mai latre.” Intrasem pe modulul iubire.”Nu există ființă să nu dorească iubirea ta!”Am trecut deja de strânsoarea fricii,îi simțeam doar sălbatici,îmi dispăruse toate prejudecățile că au să îmi facă rău. Apărau maidanul, latraseră să se bage în seamă. Eram în casa lor, eu trebuia să mă port frumos. Dădusem dovadă de respect.M-au lăsat să plec și m-au condus fără să mă mai latre o bucată de drum.

Astăzi am ales să fiu smerită, să nu le judec sălbaticia,să nu mă las dominată de frică. Ziua de azi a fost ca o scoală pentru mine, am greșit și am corectat, am invătat ceva.Mi-am privit atentă propriile intenții,așa nu am simțit greșit acțiunile altora.

”Nu există ființă să nu dorească iubirea ta’‘