De multe ori solicităm confirmări de la apropiați legat de proiectele noastre. Și eu obișnuiesc să întreb dacă ”îți place?”. Negândindu-mă că omului îi trebuie să îi fie satisfăcută o nevoie că să ajungă să îi placă ceva. Alfel primim răspunsuri în doi peri, si dacă ajungi să întrebi ”de ce îți place acel lucru” nu se cunoaște răspunsul.
Oamenii sunt diverși nu le place tuturor aceleași situații, iar confirmările pe care le urmărești ajung să vină de multe ori superficial. Depinde dacă vrei să auzi doar zgomot de fond sau părere sinceră.
Îți place mâncarea sau îți este necesară? Cum este cu cartofii prăjiți, îți plac sau sunt necesari?
Cu alcoolul cum este? Îți place sau îți este necesar?
Cu confirmările pe care le soliciți cum stai? Îți plac sau îți sunt necesare?
Cu iubirea cum este? Îți place să ai parte de ea, sau îți este necesară să te valorizeze?
Îți place să scrii pe blog sau îți este necesar, din lipsa de altă ocupație?
Cum ar fi trăiești și să faci doar ceea ce îți place și să nu faci ce îți este necesar supraviețuirii? Probabil că nu am mai fi pe acest pământ pe unde trebuie să învățăm să ne adaptăm. Eu una nu cred să existe persoană să facă doar ceea ce își dorește și îi place, factorul supraviețuire punându-și amprenta deseori. Am întrebat niște angajatori de ai mei dacă le sunt necesară sau le place doar așa să fiu cu ei? Nu au știut ce să îmi răspundă imediat. M-am regăsit punându-mi mie aceste întrebări. Ce mai caut aici dacă nu îmi place și pot supraviețui și alfel? Desigur că toate aspectele vieții noastre ne servesc drept lecții ne șlefuiesc și ne rafinează cu condiția să reușim să extragem din ele esența. Putem trece cu greutate prin necesarul unei lecții valoroase ca să ajungem apoi să facem ce ne place. Și să sperăm că nu ajungem să îmbătrânim până să ne descoperim esența. Alfel putem trăi în multe variante, executând mecanic slujba și dezlanțuindu-ne apoi, doar supraviețuitori și filosofi, încărcați de temeri, speriați sau din contra simțindu-ne bine în viața asta. Sau diverse combinații între astea.
Omul cu nivel de acceptare ridicat prezintă cu ușurință caracteristici ca ;iertarea, curajul,blândețea,pacea,puritatea,etc.Înțelege că are acces la toate astea pentru a face bine celor din jur și pentru a evolua cu toții cei din jurul lui.
Cum știi care este răspunsul? Stand în liniște cu tine,punându-ți întrebarea ,observandu-ți emoțiile, fără să te minți. Emoția este limbajul tău. Noi suntem sensibili transmițatori și receptori de energie, ființa noastră ne spune ce ne place să facem cu adevărat. Stările de teamă ,îndoială sau zbucium nu sunt compatibile cu cu o stare bună. Din contră stări precum bucuria ,pacea,liniștea ne armonizează și ne arată că suntem pe calea noastră.
Să alegem să fim trăitori (cu bune și rele)nu doar supraviețuitori!
Variatiile iubirii 